La ducere exact la intrarea in judetul Sibiu face cineva de pe marginea drumului semne disperate sa opresc. Era un BMW 500 si un barbat destul de bine imbracat. Opresc. Deschid putin geamul si il ascult. Incepe o poveste relativ credibila cum ca a ramas fara bani si vrea nu stiu cum si nu stiu ce. Eu oprisem ca poate vrea sa il ajut cu niste benzina…. ceva dar bani nu eram pregatit sa dau unui strain care era si foarte usor suspect. Am plecat.

Dupa o saptamana cand am luat copii, pe drumul catre Sibiu vad din nou aceasi persoana cu o alta masina facand aceleasi semne disperate sa opresc si in mod sigur sa ii dau bani. Mai mult. Cu aproximativ 20 de km mai devreme avea un coleg la costum cu BMW-ul vazut in prima saptamana care avea acelasi mod de operare.

Banal o sa spuneti. Exista hoti peste tot si trebuie sa fi vigilent. Nu cred ca este asa de simplu…

Prima data era sa fiu pacalit din cauza ca povestea era destul de credibila si mai ales din cauza ca imi doresc activ sa fac bine. Asa mi-a dat de gandit si iata concluziile mele:

In primul rand este o retea organizata. Erau 2 indivizi cu masini scumpe si imbracati bine care veneau la furat ca la servici. Lucrau probabil in weekend de dimineata pana seara. In plus am auzit de la alti oameni calora le-am povestit aceasta intamplare ca exista astfel de retele in multe locuri din tara…. de exemplu la Constanta. A spus si la TV de ele.

Avend in vedere amploarea retelei si gravitatea faptului ca excrocii erau extrem de previzibili (stiai cu usurinta unde ii gasesti si cu ce se ocupa) nu pot sa inteleg decat ca politia nu a facut absolut nimic pentru stoparea fenomenului. Este posibil sa nu stie ce se intampla sau si mai rau este posibil sa fie mana in mana cu excrocii.

Practic acesti oameni ne fac sa ne fie frica de umanitatea noastra. De ce sa imi ajut aproapele in nevoie cand cel mai probabil incearca sa ma fure? Mai bine il las sa moara pe marginea drumului! E mult mai sigur pentru mine asa si ma obisnuiesc sa nu imi pese de nimic si de nimeni. E fantastic de grav!

O astfel de atitudine ne face pe toti mai slabi, mai vulnerabili, mai rai, mia putin ospitalieri si nu in ultimul rand mai putin fericiti. Ingrozitor!

Cand l-am vazut pe excroc a doua oara am vrut sa sun la politie…… dar unde….. Sa sun la 112? Sa caut pe internet politia cea mai apropiata? Nu stiu! Nu e ceva extrem de urgent ca sa sun la 112. Pana la urma daca merg din nou la Sibiu sunt sigur ca ii gasesc iar acolo. Nu vreau sa deranjez si poate sa fur cuiva in nevoie apelul. Pe de alta parte nu cred ca o politie din o localitate mica s-ar deranja sa isi consume benzina 10-15 km pe sosea sa il gaseasca pe excroc. Nu am stiut cum sa fac si asta cred ca este tot vina politiei. Mesajul lor (daca au unul) nu a ajuns la mine. Nu m-au invatat ce sa fac in astfel de situatii.

Recunosc ca m-am gandit ca daca vorbesc la politie poate ca excrocii scapa bine merci si afla cine i-a reclamat si ma cauta putin sa ma linistesc. Nu vroiam asta si nu cred ca o vrea nimeni. Aici tot politia este vinovata. Inspira incredere mai nou si nu am observat eu?

Probabil ca infractorii care omoara, jefuiesc, rapesc, violeaza, sunt mult mai rai decat acesti excroci la costum. Probabil ca exista multe alte probleme cu care politia ar trebui sa se ocupe inainte sa ajunga la niste sarlatani in cautare de fraieri. Este posibil dar am vrut sa semnalez ca ce fac ei afecteaza umanitatea noastra. Fara umanitate….

In visul meu sper ca cineva de la politie sa citeasca ce am scris eu si sa faca comentarii aici. Sa ne explice ce au facut si daca au avut rezultate sau nu. Sa ne explice ce trebuie facut cand depistezi un excroc. Sa ne sustina umanitatea!

Eu m-am apucat sa scriu la început din frustrare și mai apoi din plăcere iar lui  i-a plăcut ce și cum am scris și într-un final s-a hotărât să își spună și el punctul de vedere prin intermediul internetului. Sunt tare mândru că am contribuit direct la debutul său ca și bloger.

Dumitru Graur ziarist și realizator de programe TV a fost unul dintre pionierii televiziunii libere, a creeat mai multe redacții de sport la TVR, Prima TV si Antena 1, a inventat și a făcut celebre numeroase emisiuni și formate de emisiuni precum “Parfum de Glorie”, “24 pentru 94″, “repriza a III-a” .

De curând am văzut panouri outdoor făcând reclama pentru Dolce și având un text asemănător cu:  “…cea mai buna echipa de comentatorii sportivi….”. Tata a avut un rol foarte important în promovarea tuturor acelor comentatori la începutul lor în cariera iar pe unii chiar i-a descoperit. Toate astea spun multe despre el ca și ziarist și manager. După părerea mea un profesionist bun în orice domeniu este cel care lasă ceva în urma lui, creează, dezvolta subordonații și colaboratorii și nu cel care își ridica numele și cota chinuindu-se să îi minimizeze pe toți cei din jur.

În mod clar pentru mine tata nu este doar un ziarist. Este tatăl meu și îl iubesc tare! Îmi e greu să îl laud, parcă m-aș lăuda singur, dar nici nu vreau să fie un anunț sec prin care să vă informez că Dumitru Graur are blog. Tata pune pasiune în tot ce face, are un talent fantastic moștenit evident de la tatăl și mama sa dar și dezvoltat în zeci de ani de experiență jurnalistică. Asta mă face să fiu sigur că blogul merită citit cu regularitate de către toți iubitorii sportului și nu numai de către ei. Fanii lui, printre care mă număr și eu, se vor bucura de această regăsire.

Pe blog veți găsi articole despre una dintre cele mai bune emisiuni ale lui Dumitru Graur Parfum de Glorie, opiniile sale despre ce se întâmplă în sport și transcrierea  unui jurnal personal Neaga Graur.

Blog Dumitru Graur.

Deși aceasta pădurea este foarte bine apărată printr-un șanț imposibil de penetrat cu mașina totuși unii mai perseverenți și mai dedicați în ale murdăririi naturii reușesc să arunce deșeuri în ea sau, de cele mai multe ori, deșeurile aruncate din mașini sunt luate de vânt și depuse cu grijă în șanțul de protecție, în pădure, pe gazonul dintre șosea și pădure.

Din fericire nu sunt multe astfel de întâmplări. Din păcate fiecare murdărie adunata se adună încet încet până începe să se vadă. Începe încet încet să devină observabil, să nu mai fie așa de frumos.

Cam tot atunci primăria Voluntari sau grupuri de voluntari organizează strângerea deșeurilor din pădure și din marginea ei. De câte ori fac o astfel de acțiune totul redevine brusc verde și frumos. Doar atunci îți dai seama ce devenise treptat urat și apăsător. Doar atunci observi din nou, te bucuri din nou de frumusețea și relaxarea pe care ți-o da verdele. Respiri involuntar mai apăsat pentru ca ești brusc mai conștient de aerul curat. Prefer de o mie de ori să nu se ajungă aici dar cu nu cred că în următoarele decenii vor învăța concetățenii noștrii să nu mai murdărească natura trebuie să salut astfel de inițiative regulate pe care după cum spuneam primăria Voluntari și grupurile interesate de ecologie le fac.

O astfel de acțiune tocmai a fost desfășurată înainte de sărbători. Ecologizarea pădurii Andronache

Ecologizare padurea Andronache

Bravo primăriei Voluntari! Le mulțumesc din inimă că au grija de pădure! Data viitoare când faceți așa ceva ajut cu plăcere. Cred ca toți trebuie să facem curat în jurul nostru și să sprijinim astfel de acțiuni cu muncă sau măcar cu bani. Contați pe mine și vă mulțumesc încă o dată!

Mai întâi îți zici că nu este. E greu să te disciplinezi să pui plasticele la plastice, hârtia la hârtie, etc. E greu să le colectezi, ocupă loc. Trebuie să le duci la punctele de colectare. Îți e lene. E greu.

După aceea. Dacă reușești și treci de lenea și inconștienta primei faze te apuci de reciclat selectiv și descoperi că este extrem de simplu. Sortatul e banal și nu consumă timp și resurse absolut de loc. Transportul și vărsatul la tomberoane îți ia 15 minute pe lună…..zero! E simplu!

Faza a treia este să te întrebi dacă o faci bine. S-a întâmplat o dată  să bag toate plasticele la sticle….scuze! M-am întrebat dacă nu e o problemă că exista un petec de hârtie în interiorul cofrajelor de ouă din plastic pe care le arunc în mod evident la plastice. M-am întrebat multe astfel de întrebări dar mi-am zis că 95% perfect este mult mult mai bine decât nimic.

Un prieten mi-a trimis linkul către siteul sau http://eureciclezasta.ro/ unde plănuiește să ne învețe pe toți să reciclam corect. El nu crede că aproape perfect este suficient de bine în acest caz. Am citit sfaturile de acolo și am fost tare dezamăgit! Eu reciclam 90% din ce aruncam. Cojile de banane cred că scăpau. Restul dacă avea plastic sau metal sau hârtie sau sticlă în el ajungea în tomberonul de reciclare.

Am citit pe siteul http://eureciclezasta.ro/ că nu procedam corect!

Nimic contaminat cu material biologic nu trebuie să ajungă în tomberonul de reciclare.

Cutiile de iaurt nu la mai pot recicla? Hârtiile de la pizza nu sunt bune? Groaznic! Dabia mă obișnuisem. Va trebuie mai multa muncă și mai multă atenție să separ ce este reciclabil de ceea ce este “contaminat”. Cantitate de reciblabile va scădea făcând aceasta activitate mai puțin eficientă și micșorându-mi sentimentul de bine pe care îl am recicland. Oribil! Reciclatul a devenit din nou dificil!

Dacă te gândești puțin totuși de ce să trimiți la reciclat lucruri pe care le aruncă? Merită să muncești o dată tu după care să umpli inutil tomberoanele după care să consumi benzină cărând lucruri inutile după care să consumi timp și bani ca aceste lucruri să fie sortate urmând ca ele să fie înlăturate și să consume din nou benzină pentru a ajunge într-un final la groapă, acolo unde le puteai trimite direct? Nu merită! În consecință voi face acest mic efort în plus și peste câteva săptămâni îmi va părea natural și absolut firesc. Mulțumesc http://eureciclezasta.ro/ că m-ai învățat să reciclez în asa fel încât să ajut și nu să încurc mai mult.

Te rog intră pe http://eureciclezasta.ro/ și învață și tu să reciclezi cum trebuie.

Prin urmare sunt foarte bucuros să vă anunț că tatăl meu, Dumitru Graur, ajutat de librăria Humanitas a reeditat 3 cărți ale academicianului Alexandru Graur. Alexandru Graur librăria Humanitas

Pentru mine Alexandru Graur a fost un om genial, probabil singurul om genial care eu l-am cunoscut. Nu era un savant închis în sine și cu capul în nori. Îmi citea povești, se ducea să stea la coadă la alimentara să îmi ia lapte, mă trezea în fiecare dimineață să merg la școală, vorbea pe stradă cu oricine îl oprea și îl întreba ceva despre limbă sau despre orice altceva. Pentru mine ele este Superman și îmi pare tare rău că eram prea mic când a murit.

Sunt mândru și de tatăl meu pentru că are atâta grije și atâta consecvență în a promova imaginea tatălui său, a îi reedita munca și a îi omagia viața.

Iată un mic reportaj în care îi puteți auzi vorbind atât pe tatăl meu, Dumitru Graur, cât și pe tatăl său pe al cărui nume îl port în semn de omagiu și mare prețuire. Re-editare cărți Alexandru Graur

O întrebare importanta dar greșită după părerea mea. Cât costă să îți construiești vilă? …..dar o mașină cât costă?

Când te întreb cât costă o mașină o să întrebi imediat “ce fel de mașină?”. Fără un minim de detalii nu poți da un răspuns. In mod evident și la case lucrurile sunt similare ba chiar și mai complicate.

Prețul unei case sau al unei vile depinde foarte mult de următorii factori:

- Suprafața construită. De cele mai multe ori prețul este exprimat în lei sau euro per metru pătrat construit. In mod evident o casa mai mare este mai scumpă.

- Complexitatea construcției. O casă simpla și fără pretenții este o total altă poveste față de o casă construită cu structură pe cadre sau dală groasă sau pe piloți pe un teren instabil sau în trepte și cu ziduri de sprijin pe un teren foarte înclinat. Orice se poate realiza dar lucrurile complicate costă.

- Locația casei. Este extrem de diferit din punct de vedere al costurilor să construiești în mijlocul orașului unde trebuie să plătești multe taxe de transport și nu ai loc să te desfășori sau în vârful muntelui unde este foarte anevoios să aduci utilitățile și materialele necesare construcției sau într-un loc aflat în apropierea stației de betoane cu drumuri bune de acces și cu utilitățile la poartă.

- Finisarea și echiparea. Cum exista lavoare și cazi de baie, gresie și faianța, calorifere, etc. care costa și de zece ori mai scump decât omoloagele lor banale este lesne de înțeles că fără o detaliere clară a nivelului de finisare și al echipamentelor ce se doresc nu se poate face nici măcar un preț extrem de aproximativ.

Te poți gândi să ceri prețul pentru o finisare și echipare “medie”. Problema că termenul folosit “mediu” este extrem de vag și de subiect. Foarte lesne te poți trezi că “mediu” pentru cel ce îți da prețul înseamnă o gresie și faianță “de spital”, o centrală termică subdimensionată și care are tiraj natural și aparataj electric care se topește înainte de a 5-ea acționare.

- Momentul construcției. Dacă începi construcția primăvara și o termini la începutul iernii te costa în mod clar mai puțin decât în cazul în care îl pui pe constructor să se lupte cu iarna. E complet diferit să îți construiești casă în plină criză financiară față de cazul în care ți-o construiești în plină perioadă de avânt imobiliar.

- Scopul construcției. Vila sau casa te va costa diferit dacă o faci pentru tine sau dacă o faci pentru a o închiria sau a o vinde. O construcție de birouri costă substanțial diferit de o locuință sau un magazin chiar dacă toate au aceeași suprafață construită

- Profitul constructorului și priceperea ta la negocieri. Dacă nu te interesezi și nu negociezi suficient te poate costa mai mult decât trebuie. Pana nu ai mai multe oferte pe niște planuri clare nu poți ști prețul.

- Fiantarea. Este mult mai ieftin să construiești o locuința dacă ai toți banii de la început în comparație cu situația în care banii se termină și lucrarea trenează provocând lipsă de eficientă si pierderi.

In consecință răspunsul al întrebarea “Cât costa o casă?” este mereu ” care casă?”

Fa-ți o schiță și întreabă un constructor cât te costă acea casă și nu o casă în general. Dacă iți permiți un buget cu 20-30% mai mare decât ți-a zis constructorul respectiv atunci poți începe proiectarea detaliată a casei urmată de tot procesul de negociere cu mai mulți constructori. Numai după ce ști fiecare detaliu al casei poți ști exact cât te va costa și chiar și așa, construcția unei case fiind extrem de complexă, vor apărea 100 de motive pentru care prețul final va diferi de cel planificat inițial.

Câteva exemple ușor extreme pentru a ilustra principiile de mai sus:

O casă de 10.000 de euro e ieftină sau scumpă? O casă de 500.000 de euro e ieftină sau scumpă? Pai dacă cea de 10.000 este de fapt o colibă din lut fără nici o utilitate sau facilitate eu zic că este scumpă. La fel dacă casa de 500.000 de euro este de fapt un plat placat tot cu cele mai fine marmure și zugrăvit cu foită de aur și amplasat în Piața Victoriei…eu zic că este ieftin.

Te rog reține că pentru a primi un preț exact îți trebuie absolut toate detaliile. Pentru a primi un preț aproximativ tot ai nevoie de 75% dintre detalii.

Puteti gasi mai multe detalii pe: http://www.cat-costa-o-casa.ro/info-detaliate-costcasa

*********************************************************************************************

Seria “Cum sa iți construiești o casă” se va continua în curând cu alte articole. Pentru a nu rata vre-un articol te poți abona via e-mail (coltul din stânga sus al paginii). Toate articolele seriei pot fi citite și în pagina dedicată.

Aștept comentariile și întrebările tale.

Dacă ți-a plăcut articolul te rog nu ezita să îl votezi pe StumbleUpon sau să spui ceva despre el pe Twitter. Mulțumesc!

Mulțumesc!

Va rog citiți acest articol în pagina dedicată: http://wp.me/PG05A-5o

Mulțumesc!

In mod clar nu toate complexele rezidențiale sunt la fel. Poate în cele de mai jos nu vorbesc nici măcar de media spatiilor de locuit din ansamblurile rezidențiale. Este vorba de ansamblurile rezidențiale de calitate, despre modul aproape ideal dar existent pe piață în care se combină arhitectura de calitate cu locația buna și prețul acceptabil.

Avantajele unui vile într-un ansamblu rezidențial

1. Costuri cunoscute și de foarte multe ori mai mici la aceeași calitate

Unul din cele mai mari avantaje este cunoașterea prețului vilei înainte de a te apuca de construcție. Cei ce își construiesc singuri nu au cum să știe asta exact iar abaterile pot fi și de 100%!

2. Toata hârțogăraia, șpăgile și autorizațiile, notarul, contractele sunt rezolvate

Numai cei ce au construit o casa știu cât timp și bani și mândrie proprie salvează faptul că nu trebuie să ai legătura cu oamenii de la avize și autorizații, disciplina în construcții și nu trebuie să faci tu contractele cu constructorii și subantreprenorii. Salvezi luni bune de chin și cozi și mii de euro.

3. Furturile și pierderile, greșelile nu te afectează

E o minunăție să ști că minunatul muncitor român nu te fura pe tine, nu îți explica ție că a intrat mai mult material sau că cel dinaintea lui nu a lucrat bine și trebuie refăcut. E fantastic să nu poată să îți zică ție că au dispărut fără urma 10 pachete cu gresie sau cu faianță și că nu se știe cine a stricat centrala termică.

4. Proiecte viabile

Dacă este un dezvoltator serios atunci proiectele cartierului respectiv tind spre un optim al spatiilor. Dacă ansamblul respectiv îți permite remodelări ale partiurilor și funcțiunilor atunci se îmbină fericit posibilitatea de personalizare cu un schelet bine gândit din punct de vedere structural, funcțional, termic, iluminat și al raportului suprafețe utile/suprafețe construite. Într-un astfel de proiect nu se observa la sfârșit că nu intra mașina în garaj sau că dulapurile nu pot fi urcate la etaj pe scara iar în cazul în care apar mici disfuncționalități acestea se remediază după ce sunt observate la unitățile locative construite anterior.

5. Sistematizarea spațiului /utilități comune/ zone comune

Este simplu de înțeles că a îți aduce singur toate utilitățile este mult mai scump decât a aduce utilități pentru un număr mult mai mare de oameni. Costurile fixe, predominante în astfel de lucrări, se împart la numărul de beneficiari. La fel cu drumurile, gardul iluminatul și zonele comune. In plus în unele cazuri se pot amenaja spatii comune extrem de frumoase. Pe scurt utilitățile și accesele sunt mult mai ieftine la comun și spatii comune gen grădini sau parcuri se pot amenaja pentru un întreg ansamblu înzecit mai frumos decât pentru o vila. In plus deszăpezitul, tunsul ierbii, etc. se pot face mai ieftin antamând cu furnizorul respectiv un volum mai mare de lucrări

6. Apartenența la o comunitate

Casa ta spune în mod cert ceva despre tine și cum cine se aseamănă se adună, faptul că locuiești într-un loc considerat bun transferă imediat și asupra ta această aura. Nu toți oamenii care trăiesc în Cotroceni sau chiar în Primăverii sunt bogați însă toți sunt considerați așa.

7. Oameni similari

Cel mai probabil ai un venit similar și viziuni similare asupra vieții cu cei ce locuiesc împreună cu tine în același ansamblu rezidențial. Asta te poate ajuta să legi prietenii sau să îți faci relații de business. Nimic mai ușor.

8. Ai curte spre deosebire de locuirea la bloc

Doar la curte te poți bucura de natura, te poți relaxa cum în nici o alta parte nu o faci, acolo dai petreceri superbe, îți poți cultiva florile sau legumele. Doar la curte trăiești cu adevărat și de aceea o casa sau o vilă merită mult mai mult decât un apartament la bloc.

9. Locuire la casă – fără vecini deasupra

Locuirea la vilă te scapă de chinul de a fi inundat de vecinii de sus sau de a merge în vârful picioarelor ca să nu deranjezi vecini de jos…etc. E o binecuvântare.

10. Personalizare posibila sau chiar vânzare “la roșu” sau “la gri”

Când cumperi o casă veche este foarte greu să o personalizezi. In plus, dacă te ambiționezi să o faci, trebuie cel mai probabil sa arunci multe din materialele pe care ai dat banii când ai cumpărat casa (uși, tâmplărie, zugrăveli, etc.). Dacă cumperi un apartament nou de bloc este extrem de probabil sa nu îl poți personaliza. Gândește-te ce ar fi dacă ar lasă pe toata lumea să facă ce vrea prin apartamente…nu ar mai termina nici odată blocul. Spre deosebire de aceste situații o vilă într-un ansamblu rezidențial poate fi personalizată extrem de mult conferind casa dorită și evitând în același timp plata dublată pentru unele finisaje. Pentru cei interesați este posibil ca antreprenorul să accepta vânzarea case “la gri” sau “la roșu” ceea ce duce în mod obligatoriu la costuri mai reduse și la o personalizare completă a vilei.

Cu costuri clare și previzibile și fără posibilitatea de a transfera furtul și ineficienta către buzunarul tău vila în un ansamblu rezidențial este o variantă câștigătoare economisindu-ți extrem de mult timp și frustrare și oferindu-ți un statut și o viața mai aproape de natura și liniște.

*********************************************************************************************

Seria “Cum sa iți construiești o casă” se va continua în curând cu alte articole. Pentru a nu rata vre-un articol te poți abona via e-mail (coltul din stânga sus al paginii). Toate articolele seriei pot fi citite și în pagina dedicată.

Aștept comentariile și întrebările tale.

Dacă ți-a plăcut articolul te rog nu ezita să îl votezi pe StumbleUpon sau să spui ceva despre el pe Twitter. Multumesc!

Recomand cu căldură:

http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/cetatea-sarmisegetusa-regat-devastat-de-nepasare-si-cautatori-de-aur.html

Dacă ți-a plăcut blogul te rog nu ezita să îl votezi pe StumbleUpon sau să spui ceva despre el pe Twitter. Multumesc!